Din anul 1870, în locul unde este amplasată sinagoga a funcționat o casă mică de rugăciune a comunității evreiești. Tot în aceeași perioadă, membrii comunității evreiești ortodoxe de la Oradea au creat primele societăți pentru întrajutorare și acte de binefacere. O astfel de entitate este și „Sinagoga Sion” („Asociația de Întrajutorare a Evreilor Ortodocși”), care avea rolul de a oferi asistență socială și financiară persoanelor aflate în dificultate. Precum se poate intui, numele sinagogii Aachvas Rein provine de la această asociație.
Datorită creșterii considerabile a comunității, casa de rugăciune a devenit mult prea mică, astfel că în 1912 au început lucrările de extindere a acesteia. Constatând degradarea edificiului, în 1926 a fost construită o nouă sinagogă, după proiectul arhitectului Pintér István și realizată de către constructorul Weimann Béla.
Scurt istoric al evreilor din Oradea
Structura muzeului urmărește evoluția cronologică a comunității:
-
La parter poți vedea cele mai importante date din istoria evreilor din Oradea, precum data înființării primei comunități (1722) și apoi a primului cartier - Subcetate (1792), data la care s-a produs scindarea (1870), la Belle Époque, arbtitrajul de la Viena urmat de ghetoizarea și deportarea evreilor orădeni.
-
Etajul muzeului surprinde ororile Holocaustului - urmările Dictatului de la Viena, adoptarea legilor antisemite, izolarea populației în ghetouri și deportarea în lagărele Auschwitz-Birkenau. Aici sunt expuse obiecte care fac referință la perioada nefastă - regulamentul din ghetou, documente care atestă recuperarea obiectelor, steaua galbenă, documente din detașamentele de muncă forțată etc. Instalațiile amenajate susțin puternic impactul vizual pe care-l vei simți la vizitarea muzeului.
Personalități marcante ale Muzeului Istoriei Evreilor din Oradea
În Muzeul Istoriei Evreilor vei afla povestea Évei Heyman, o fetiță de 13 ani care, asemănător Annei Frank, a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Mama Évei a recuperat jurnalul la întoarcerea sa după război, publicându-l la Budapesta în 1948. Ulterior au fost publicate traduceri în alte limbi, inclusiv în română. Éva a fost denumită și Anne Frank a Transilvaniei sau Anne Frank de Oradea. În memoria Évei Heyman s-au expus diverse ediții ale jurnalului „Am trăit atât de puțin” - pe care fetița l-a scris în ghetoul din Oradea.
Personalități precum Éva Heyman sau Tereza Mózes - o supraviețuitoare a Holocaustului, și-au pus amprenta puternic asupra atmosferei redate de muzeu. Biografiile, jurnalele și alte obiecte care le-au aparținut sunt, de asemenea, expuse.
De o atenție specială se bucură familia Sonnenfeld din Oradea, binecunoscută în comunitate pentru domeniul în care a excelat - tipografia. Curatorii muzeului au organizat un vernisaj care onorează amintirea și contribuția acesteia pentru societatea orădeană. În mod evident, cel mai puternic impact îl au numele celor dispăruți, inscripționate pe pereți sau pe scările din pietre.