Cetatea Oradea  

Cu o istorie de aproape 1 000 de ani, Cetatea Oradei este un obiectiv turistic care nu trebuie ratat, pentru că oferă o experiență medievală aparte. Trecutul istoric al acesteia, arhitectura, legendele existente cu privire la anumite evenimente care i-au marcat existența, te vor determina să îți petreci multe ore descoperind povestea Cetății.

Scurt istoric al Cetății Oradea

Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul vieții politice, militare, administrative, juridice şi religioase, în urma sanctificării din 1192, a fondatorului episcopiei orădene ca Sf. Ladislau Taumaturgul.

Activa implicare a episcopilor în dezvoltare și efervescenta viaţă culturală au transformat Cetatea Oradea, în secolul al XV-lea, în unul dintre cele mai însemnate centre europene ale Umanismului şi Renaşterii. Astfel, în interiorul acesteia, a funcţionat o mare bibliotecă, cu cărţi aduse din Italia, un Literarum asylum, loc de întâlnire a marilor cărturari umanişti ai timpului, o şcoală capitulară catolică, unde a învăţat şi marele cărturar umanist Nicolaus Olahus, precum şi un observator astronomic, care a stabilit meridianul zero al hărţilor la Oradea, pentru mai multe secole.

Acest meridian trecea prin incinta Cetăţii, fiind localizat aici de fizicianul austriac Georg von Peuerbach, la îndemnul marelui umanist, episcopul orădean Ioan Viteaz de Zredna.

Anterior Următor

Cucerită doar de 3 ori

De-a lungul istoriei sale, Cetatea Oradea a servit ca reşedinţă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea (1092 – 1557), precum şi drept cetate militară (1557 – 1857), aflându-se, pe rând, sub diferite administraţii: maghiară/transilvăneană (1092 – 1660), otomană (1660-1692), habsburgică (1692 – 1918). De-a lungul secolelor, cetatea a fost asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculaţi transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703 – 1710), oştile Principatului Transilvaniei (1557, 1603), austrieci (1692). În ciuda unor multiplelor tentative, Cetatea a fost cucerită doar de trei ori.

În Cetate au fost înmormântate multe capete încoronate: Ladislau I al Ungariei, Andrei al II-lea al Ungariei (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-lea al Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437, singurul împărat romano-german înmormântat în afara Germaniei).

Marii căpitani de Oradea au jucat un rol important de-a lungul istoriei, Báthori István (Ștefan Báthory) ajungând în 1575 şi rege al Poloniei, iar Báthory Kristóf (Cristofor Báthori), Bocskay István (Ştefan Bocskai) şi Rákóczi György (Gheorghe Rákóczial II-lea) au ajuns principi ai Transilvaniei.

Nod Comercial

În afara funcţiei de apărare, zidurile Cetăţii au fost martore a numeroase târguri, ca de pildă Târgul de Sf. Maria, unde se schimbau mărfuri din Orient şi din Occident şi unde erau prezenţi, spune un cronicar turc, Evlia Celebi, „40.000 de oameni”.

Arhitectura

Din punct de vedere arhitectonic, Cetatea Oradea a cunoscut trei mari etape de dezvoltare. O etapă romanică, una gotică şi, în final, etapa renascentisto-barocă, cea care îşi pune amprenta asupra monumentului vizibil şi astăzi. Cetatea Oradea, în urma refacerii şi extinderii din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, capătă fizionomia tipică a unei fortificaţii de tip bastionar italian, cu bastioane de tip pană, fiind, de altfel, singura de acest tip din întreg estul european.

#TravelTips

Cetatea Oradea găzduiește astăzi unele dintre cele mai importante evenimente orădene, cel mai reprezentativ fiind Festivalul Medieval - prilej cu care cetatea este readusă la viață într-o manieră spectaculoasă.