Frumusețea și bogăția culturală a Oradiei de astăzi se datorează, fără îndoială, contribuției aduse de multitudinea de etnii care și-au găsit locul aici, încă din Evul Mediu. Fie că a fost vorba de maghiari, români, italieni, germani, evrei, rromi sau slovaci, cu toții au împrumutat urbei o parte din bagajul lor identitar, fapt ce a dus, în timp, la dezvoltarea prolifică a orașului. Vei găsi urmele acestor influențe, sub forma unor edificii laice sau de cult, a unor evenimente, în gastronomie sau în atelierele de meșteșuguri. Istoria pe care ți-o prezentăm aici, este un semn de recunoștință acordat fiecărei etnii în parte, pentru contribuția la evoluția și dezvoltarea Oradei, de la începuturile sale până în zilele noastre.
Istoria multiculturală a orașului
Începuturile oraşului se leagă de istoria mănăstirii ridicată de regele Ladislau I, în jurul căreia s-au format mai multe aşezări care, la jumătatea secolului al XIX-lea, se vor uni dând naştere Oradei. Cât timp s-a aflat sub stăpânire maghiară, adică până în 1541 - când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană, oraşul a beneficiat de o atenţie deosebită din partea regalităţii maghiare, fiind vizitat de multe capete încoronate, unele dintre acestea chiar alegând să fie înmormântate aici.
Când ajungi la Cetatea Oradea, întreabă un ghid despre regii și reginele care au ale să fie înmormântați aici. Lasă-te purtat într-o călătorie timp și descoperă secretele orașului!
Comunitatea maghiară
A fost cea care și-a pus, poate cel mai mult, amprenta asupra arhitecturii orașului, construind numeroase instituţii monahale, cum ar fi mănăstiri, ordine călugărești (dominican, franciscan, augustin, ioanit), dar și clădiri laice, care, din păcate, nu au rezistat trecerii anilor şi repetatelor asedii la care a fost supus oraşul.
Comunitatea maghiară a fost iniţiatoarea unor activităţi culturale care au contribuit vizibil la transformarea Oradiei într-un centru al artei, educației și culturii.
Comunitatea italiană
Poate nu știai, dar, în Oradea Evului Mediu, limba italiană era foarte des auzită pe străzi, făcând parte din cotidianul locuitorilor.
Cum am menționat deja, în capitolul intitulat Istorie și Geografie, ideile Umanismului şi Renaşterii au pătruns în teritoriul nostru datorită unor personalități marcante, ce proveneau din peninsula italică. Noile concepte enunțate de episcopi şi înalţii ierarhi ai Bisericii Catolice, precum Andrea Scolari, considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, Giovanni de Milanesi da Prato, Giovanni de Cuirzola sau Giovanni de Dominis da Arbe, au contribuit inegalabil la dezvoltarea culturală a Oradei.
Cu toate astea, poate cel mai de seamă rol îi este atribuit episcopului Ioan Vitéz de Zredna, exemplu de „homo universalis”. În curtea Cetății care-și dădeau întâlnire mari învăţaţi sau oameni de cultură, precum polonezul Grigore de Sanock, cipriotul Filip Podocatharo, dalmatul Nicolaus Machinensis, umanistul italian Marzio Galeotti, sau poetul Gaspare Tribracco.
Comunitatea de români
Elementul românesc, deşi multă vreme minoritar în ceea ce priveşte ponderea numerică, a început să se afirme pe plan cultural, începând mai cu seamă din secolul al XVIII-lea, în timpul înalţilor prelaţi greco-catolici Moise Dragoş, Ignatie Darabant și Samuil Vulcan. Aceştia s-au preocupat în mod constant, de tipărirea de cărţi, dar și de sistemul de învăţământ, urmărind culturalizarea unui segment cât mai mare al populaţiei, inclusiv prin înfiinţarea unui număr semnificativ de școli săteşti.
De numele lui Samuil Vulcan se leagă și constituirea unei biblioteci impresionante, compusă dintr-o gamă variată de cărți, pe diferite teme.
Odată cu trecerea valului revoluționar pașoptist, încep să apară în Oradea mai multe societăți culturale, ca „Societatea de lectură a tinerimii române din Oradea Mare” (înfiinţată în 1852), „Cercul popular din Oradea-Velenţa şi Oradea-Subcetate” (înfiinţat în februarie 1870), <> (1875). Toate aceste manifestări dovedesc creșterea demografică a comunității de români, dar și apariția unui interes sporit pentru educație, menit să pună orașul pe harta culturală a țării.
Comunitatea evreiască
Deși, istoric, comunitatea evreiască a fost prezentă activ în viaţa oraşului, din cauza distrugerii multor fonduri arhivistice, reconstituirea istoriei medievale e aproape imposibil de realizat.
Abia începând cu secolul al XVIII-lea avem dovezi concludente și reale despre comunitate, reprezentate vizibil prin construirea celor două sinagogi - cea neologă, din centrul oraşului (în 1878), şi cea ortodoxă (în 1890). Ambele sinagogi pot fi vizitate de către turiști și credincioși.
Pentru a afla mai multe detalii despre programul de funcționare, te invităm să vizitezi Sinagoga Neologă Sion și Sinagoga Ortodoxă.
Art Nouveau, Life Nouveau
Poate cel mai important argument care ilustrează caracterul multicultural al Oradei, este pus în evidență de arhitectura Art Nouveau, dovadă a conectării orașului la importante centre culturale europene, dar și de modul în care curentul este adaptat specificului orașului. Palatul Vulturul Negru, Palatul Stern, Palatul Moskovits Miksa sunt doar câteva exemple în acest sens.
În prezent, multiculturalitatea Oradei rezultă din convieţuirea armonioasă a unei populaţii eterogene, cu numeroase etnii care îşi aduc, vizibil și constant, contribuţia la viaţa orașului. Viaţa culturală vine să întregească această realitate, dovadă fiind spectacolele pe care le vei găsi în teatrele din Oradea sau în sălile de expoziție ale muzeelor orașului.
Te așteptăm să le descoperi!
