Oradea - Din trecut spre viitor  

La noi pe site găsești toate informațiile de care ai nevoie pentru a rezerva un sejur relaxant cu familia sau prietenii!

Geografie

Oradea este amplasată între dealurile care unifică armonios Câmpia Crişanei şi terminaţiile cu aspect deluros ale Munţilor Apuseni. Situată pe malurile râului Crişul Repede, râu care desparte oraşul în aproape două jumătăţi egale, Oradea este poarta de legătură cu lumea central şi vest-europeană. 

Oradea Going out

În funcţie de principalele puncte cardinale, oraşul se află în extremitatea nord-vestică a României, la intersecţia paralelei de 47°03′, latitudine nordică, cu meridianul de 21°55′, longitudine estică. Oradea se află la aproximativ aceeași latitudine cu Nantes, Berna, Iași sau Chișinău și pe aproximativ același meridian cu Varșovia sau insula Zakynthos din Grecia.

Aflat la aproximativ 10 km de Borş, cel mai mare punct de frontieră la graniţa de vest a României, municipiul Oradea se află pe locul al zecelea ca mărime între oraşele României, întinzându-se pe o suprafaţă de 11.556 ha.

Relief

Oraşul se află la o altitudine de 126m deasupra nivelului mării, în zona de deschidere a văii Crişului Repede, la contactul dintre prelungirile Munţilor Apuseni şi extinsa Câmpie Banato-Crişană. Zona este și una de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei şi Dealurile Gepişului), către cel de câmpie panonică.

Climă

Oradea are o climă temperat-continentală cu influenţe oceanice, determinată și de persistenţa acţiunii vânturilor de Vest. Temperatura medie multianuală este de 10,4˚C. Pentru luna iulie, de obicei cea mai caldă din an, media este de aproximativ 21˚C, în timp ce în ianuarie, cea mai friguroasă din an, se înregistrează o medie de -1,4˚C. Putem spune că te poți bucura de soare multe zile pe an, fapt ce te poate motiva și mai mult să te aventurezi într-o călătorie în capitala Art Nouveau a României.

Precipitaţiile sunt relativ bogate, înregistrându-se o medie anuală de aproximativ 585,4 mm, dar ele sunt repartizate în mod variabil pe întreg parcursul anului.

Hidrografie

Oradea se află pe cursul Crișului Repede, râu ce traversează orașul de la est la vest, cu o bogată reţea de râuri, pârâuri și afluenţi precum pârâul termal Peţa, pârâul Paris, Sălbatic, Adona și alți afluenți mai mici.

Crișul Repede trece chiar prin centrul orașului, creând o luncă în centrul istoric, ceea ce conferă o atractivitate aparte întregii zone. Aici te poți bucura de o cină romantică sau de o plimbare la apus, cu susurul apei în fundal. 

Vegetaţie

Datorită climei și poziției geografice, în Oradea întâlnim o varietate vegetală foarte mare, de la vegetaţia specifică zonei pădurilor de foioase, stejar şi fag, până la vegetația specifică zonei de luncă precum răchita, salcia, plopul şi arinul. 

Pomii fructiferi se întâlnesc atât în sânul oraşului, cât şi în aria limitrofă. Oradea are o tradiţie serioasă  horticolă şi viticolă, datorită pantelor naturale, expuse spre sud și est. Convinge-te singur de gustul bogat și de prospețimea fructelor și legumelor, făcând o vizită la aprozarele sau la piețele din  oraș! 

Faună

Fauna este şi ea specifică întrepătrunderii dintre regiunea de câmpie şi cea de deal. Astfel, chiar şi pe raza municipiului Oradea, în zone precum Pepiniera Dendrologică nr. 2, Pădurea Podgoria, lunca Crişului, Staţia de Decantare, vei putea admirata specii de rozătoare precum iepurele de câmp; specii de păsări precum potârnichea, fazanul, pescăruşul, lebăda de vară, egretele, cormoranul, cocorul, berza, raţa sălbatică; sau păsări răpitoare, precum şoimul (supranumit „vânturel de seară”) și bufniţa. Un areal prietenos așadar pentru multe animale și păsări sălbatice.

Datorită Crișului Repede și afluenților lui, vei găsi aici și numeroase specii de pești, cei mai întâlniți fiind cleanul, scobarul, carasul, boarca, roşioara şi ştiuca.

Populaţie

Poate cel mai însemnat câștig istoric al Oradei stă în eterogenitatea etnică și confesională. Ea este o dovadă a unei convieţuiri paşnice între cele două etnii majoritare - românii şi maghiarii, alături de celelalte minorități ce compun populația orașului.

Conform statisticilor rezultate în urma recensământului din 2011, populația municipiului de pe malurile Crişului Repede este de 183.123 de locuitori, în timp ce zona metropolitană adună 280.000 de locuitori.

Ca etnie, aceștia sunt români 133.199 (70,4%), maghiari 46.444 (27,5%), romi 773 (1,2%), germani 188 (0,3%), slovaci 477 (0,6%), și alte etnii conlocuitoare (evrei, ucraineni, bulgari, ruşi, sârbi, cehi, turci, aromâni, chinezi).

Din punct de vedere al confesiunii, al adeziunii la credinţă, locuitorii Oradei sunt ortodocşi 109.585 (59,84%), romano-catolici 17.181 (9,38%), greco-catolici 6178 (3,37%), reformaţi 26.124 (14,26%), baptişti 6813 (3,72%), penticostali 9229 (5,03), adventişti de ziua a şaptea 566 (0,3%), creştini după Evanghelie 199 (0,09%), evanghelici 115 (0,05%), musulmani 132 (0,06%), mozaici 174 (0,08%), alte religii 987 (1,94%).

Dincolo de cifre, toleranța interetnică și interconfesională este un lucru cu care Oradea se mândrește, această diversitate fiind unul dintre pilonii dezvoltării orașului.

Scurt istoric – Antichitate

Antichitatea

Cele mai vechi dovezi ale locuirii zonei au fost aduse de descoperirea făcută în anul 1909, în perimetrul fostei cărămidării Knapp, a unui depozit de oseminte compus din 17 piese, datând din paleoliticul superior și aparţinând unor specii diverse de animale, semne ale prezenței Homo Sapiens pe actualul teritoriu al orașului Oradea, conform cercetătorilor.

Numeroase descoperiri aparținând perioadei neolitice și apoi celei a bronzului și fierului au fost găsite în diverse locuri din Oradea sau în împrejurimile acesteia. De la semne ale culturilor neolitice, cum ar fi Gheja, Coțofeni sau Baden, prin numeroase piese ceramice, până la podoabele din bronz ale culturii Otomane, din epoca bronzului, sau tezaurele de obiecte de aur, armele și harnașamentele specifice epocii fierului - aceste artefacte pot fi văzute în cadrul muzeelor din Cetate și nu numai.

Perioada antică este preponderent marcată de civilizația dacică, așezări ale acesteia fiind cercetate la Oradea-Salca II, pe Dealul Viilor, Oradea-Sere, Ioșia, Seleuș. Perioada ce a urmat cuceririi romane a Daciei este vizibilă mai ales prin numărul mare de monede găsite, semn al unui schimb comercial intens între romani și dacii liberi ce ocupau zona în care se află și Oradea astăzi.

Perioada de după retragerea romană este urmată de succesiunea mai multor valuri de migratori, care vor lăsa urme adânci asupra vieții locuitorilor, fie că vorbim de ostrogoți, huni, avari sau slavi. Prezența celor din urmă în zona orașului a fost stabilită cu aproximație la sfârșitul secolului al VII-lea (după anul 680), prin descoperirile unor necropole ce conțin ceramică lucrată la roată rapidă. 

Dacă te pasionează istoria antică a locurilor, te invităm să rezervi o după-amiază explorării Cetății Medievale! Nu uita să verifici din timp programul de funcționare, precum și evenimentele sau expozițiile în curs!

Evul Mediu

Cele mai consistente informații în legătură cu istoria orașului și a Bihorului, provin din Cronica lui Anonymus, Cronica lui Simon de Keza, Registrul de la Oradea, Carmen Miserabile și Statutele Capitolului din Oradea. Potrivit unei alte surse mai târzii, Cronica pictată de la Viena (redactată în a doua parte a secolului al XIV-lea), regele Ladislau I cel Sfânt (1077-1095) „aflându-se la vânătoare, a găsit în parohia fortăreței Bihor, între fluviile Criș, un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotărât să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad”.

Prima atestare documentară a urbei a fost consemnată în anul 1113 într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor.

De asemenea, toponimul Oradea (Varadinum) este menționat într-un document referitor la incursiunile repetate şi distrugătoare ale prinţului morav Svatopluk pe Valea Vahului şi a Nitrei (din Slovacia de azi). În partea finală a documentului, printre cei invocaţi sunt pomeniţi şi episcopul Syxtus Varadiensis şi comitele Saul de Bychar. 

Spre deosebire de multe alte oraşe medievale care s-au născut ca urmare a unor întemeieri, Oradea a fost rezultatul unei evoluţii ce s-a întins pe o perioadă de mai multe secole, culminând cu unirea într-un singur nucleu, la jumătatea veacului al XIX-lea, a tuturor aşezărilor ce au luat naştere în jurul cetăţii (Olosig, Oraşul Nou, Subcetate şi Velenţa). 

Dezvoltarea sa a avut mult de profitat de pe urma construirii mănăstirii, care ulterior va deveni sediu al capitolului (colegiului) compus din 24 de canonici. Același rege Ladislau va întemeia aici o episcopie, iar la o distanță de peste un secol de la moartea sa (survenită la 25 iulie 1095), el va fi înmormântat în mănăstirea ridicată din porunca sa la Oradea (undeva în jurul anului 1134).

Sanctificarea regelui Ladislau la 27 iunie 1192 a marcat o ascensiune rapidă pentru instituțiile ecleziastice existente în oraș, atrăgând după sine și o creștere a importanței sociale și economice a așezărilor din proximitatea Cetății ridicate în jurul mănăstirii. 

Anterior Următor

Foto: Festivalul Medieval Oradea 2019

Marea invazie mongolă și destinul orașului

Un eveniment important pentru istoria urbei l-a constituit marea invazie mongolă dintre anii 1241-1242, când o parte din marea armată a asediat cetatea, pentru ca ulterior s-o cucerească și s-o ardă. Evenimentul a fost consemnat de scrierile călugărului italian Rogerius, prezent atunci la Oradea.

Deoarece pierderile umane și cele materiale au fost mari, după retragerea mongolă, regalitatea a încurajat colonizări masive în jurul mănăstirii și cetății, fapt ce a dus la apariția mai multor așezări. 

Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, orașul va începe să primească din partea regalității mai multe privilegii, care se vor reflecta consistent în evoluția sa de ansamblu. Unul dintre cele mai marcante momente de acest fel a fost repopularea orașului și acordarea unor beneficii economice importante,  după distrugerea sa de către oștile otomane, la începutul anului 1474.

Dezvoltarea economică a orașului va fi însoțită, evident, de o înflorire a vieții culturale, resimțită mai ales odată cu pătrunderea primelor idei și deprinderi ale Umanismului și Renașterii, venite din Italia în timpul lui Carol Robert de Anjou și Ludovic cel Mare. 

La începutul secolului al XVI-lea, istoria Oradiei a fost marcată de bătălia de la Mohacs din 1526, în urma căreia trupele turcești au reușit să obțină o victorie zdrobitoare asupra oștilor aparținând regatului maghiar, însuși regele Ludovic al II-lea urmând a cădea pe câmpul de luptă. 

Această înfrângere a zdruncinat profund centrul continentului European; fapt ce a permis ca voievodatul Transilvaniei să-și intensifice tendințele de independență, reușind să se constituie ca voievodat independent, după 1541. Trei ani mai târziu, Oradea și Bihorul s-au alipit acestuia. 

Creșterea puterii Imperiului Otoman, în decursul secolului al XVI-lea, nu va lăsa neatinsă nici istoria Oradei. Atacurile repetate din 1598, 1658 și 1660 au dus la stăpânirea orașului, mai bine de 30 de ani, până în 1692, când acesta este eliberat de către armata austriacă. Această nouă schimbare de situație a marcat începutul unei noi ere în viața orașului și, totodată, revenirea administrativă la lumea creștină a Europei.

Pentru o detaliere a evenimentelor, îți recomandăm să soliciți un ghid sau chiar un istoric, atunci când mergi la muzeu. Poveștile despre Oradea sunt numeroase și interesante, iar relatările ghizilor sunt pline de umor și învățăminte. 

Epoca modernă

Încetarea confruntărilor armate a dus la o dezvoltare susținută a vieții economice, dominată, aproape în egală măsură, de activități agricole și neagricole (într-un mercurial din 1722, întocmit de consiliul local orădean, sunt identificate nu mai puțin de 15 categorii de meșteșugari). 

Nici cultura nu s-a lăsat mai prejos în această perioadă. Noul context a permis apariția unor personalități reprezentative, precum episcopii Ignație Darabant și Samuil Vulcan.

Ideile Iluminismului s-au concentrat cel mai mult pe organizarea unei rețele școlare cât mai vaste și pe tipărirea unui număr cât mai mare de cărți. În 1776 apare Academia regală la Oradea. 

Valul revoluționar declanșat în Europa încă de la începutul anului 1848, nu a ocolit nici Oradea. Teatru al activității intense de organizare a gărzilor naționale și de voluntari, al atelierelor producătoare de arme și muniții, dar și al celor ce produceau uniforme sau încălțăminte, Oradea va fi martoră a acțiunilor represive ce au urmat înfrângerii revoluției de la 1848-1849. Aceste acțiuni au determinat exilul multor revoluționari, dar și impunerea unei politici de germanizare a orașului; proces mult ușurat de prezența însemnată a meșteșugarilor germani în oraș.

La jumătatea secolului al XIX-lea are loc și unificarea celor 4 orășele din jurul cetății (Oradea-Olosig, Oradea-Orașul Nou, Oradea-Subcetate și Oradea-Velența, cu o populație totală în 16 849) sub o singură administrație. Nu există un act oficial în acest sens, dar autoritățile habsburgice l-au numit ca unic primar pe Bölönyi Menyhért. 

În a doua jumătate a secolului XIX, Oradea va cunoaște o dezvoltare industrială susținută. Din punct de vedere demografic, populația orașului a crescut de la 4 700 locuitori, în 1814, la 40 750, în 1890. Creșterea a continuat și în secolul următor. În 1910, numărul acestora era de 64 169, iar, în 1914, de 69 949.

Din punct de vedere edilitar, în toată această perioadă au putut fi consemnate mai multe realizări. Au apărut noi parcuri, precum cel realizat prin reamenajarea malurilor Crișului, din actuala piață a Libertății (1890-1892) sau cel dintre baza dealurilor și Criș, de lângă Hotelul Continental. Tot acum apar și noi edificii ce definitivează imaginea orașului: Palatul Vulturul Negru, clădirea gării, Gimnaziul premonstratens și Academia de drept (Liceul Mihai Eminescu), Școala Reală Superioară de Stat (Liceul Emanuil Gojdu), Palatul Poștei, Hotelul Pannonia (actualul Hotel Transilvania), Muzeul orășenesc, cele două sinagogi, actuala clădire a Prefecturii, Palatul Ullman etc.

Izbucnirea primului război mondial a avut repercusiuni imediate și asupra Oradei. Pe fondul conflagrației apărute și a situației economice dificile, este semnată declarația prin care se cerea, pentru națiunea română, dreptul de a hotărî singură așezarea ei printre națiunile libere, dar și stabilirea relației de coordonare cu celelalte națiuni, lucru consemnat ulterior prin Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Epoca Contemporană

Prin decretul regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, Oradea a fost declarată municipiu, iar, în 1930, Comisia Consultativă de Heraldică a stabilit stema municipiului Oradea, cu următoarea înfățișare: un scut albastru cu o cruce latină argintie ținută în stânga de un arhanghel înaripat, nimbat cu aur, iar în dreapta de un leu auriu, încoronat, ridicat în două labe, cu coada bifurcată și limba roșie. Scutul este timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri.

Populația a continuat să crească, iar structura acesteia pe naționalități, conform recensământului din 1930, era următoarea: populația română - 27,7%, cea maghiară - 51%, iar cea evreiască - 17,7%. Alte naționalități erau cea germană, rromă, ruteană sau ucraineană.

Declanșarea celui de-al doilea război mondial va aduce Oradei grave prejudicii pe care populația le va resimți deosebit de acut, mai ales ca urmare a Dictatului de la Viena, pe baza căruia Ungariei îi era cedată partea de nord-vest a Transilvaniei, cuprinzând un teritoriu de 42.243 cu mai multe orașe, inclusiv Oradea. 

Eliberarea orașului a fost pregătită, în 1944, de luptele grele care s-au dat la sud de oraș, în primele zile ale lunii octombrie, în zona localităților Păușa, Leș, Nojorid, Sânicolau Român, Berechiu și Roit. Atacul decisiv asupra Oradiei a avut loc la 12 octombrie. 

La 11 noiembrie 1944, în întreaga Transilvanie de nord-vest s-a instaurat administrația militară sovietică, iar la 9 martie 1945, după instaurarea guvernului Groza, a fost restabilită administrația română, inaugurându-se astfel, epoca comunismului stalinist.

Perioada ce a urmat a fost marcată de politica de industrializare forțată, cu implicații profunde în toate sectoarele vieții publice. Lipsurile și privarea libertăților din timpul regimului au determinat protestele din decembrie 1989, care au și dus la căderea acestuia. 

O istorie poate prea tumultoasă pentru un peisaj atât de domol. Oradea actuală este un oraș modern în plină dezvoltare, fiind un reper al guvernării locale și calității vieții printre orașele din România. 

Deschis către nou și modern, orașul este înfrățit cu un mare număr de orașe de pe întreg cuprinsul globului cu care întreține importante legături în variate domenii: Debrecen (Ungaria), Linkoping (Suedia), Coslada (Spania), Givatayim (Israel), Mantova (Italia), Ceyrat (Franța). În 2003 a semnat un Pact de Prietenie cu Ivano-Frankvisk (Ucraina), iar în 2006 un Pact de Colaborare cu Montbéliard (Franța).

Dacă ți-am stârnit interesul pentru istoria locurilor, rezervă un sejur în Oradea, direct de pe site-ul nostru!